Eu stiu
că, uneori,
și căderea e zbor,
dintr-un rotund de lună tomnatecă
dintr-un nor
tot mai greu
cu aripi
și coamă sălbatică
nechezând, prevestind
cuvinte născute-n septembrie.

Poate de aceea
frunzele,
rotind a mirare,
cântă mai frumos
toamna,
decât mugurii
primăvara.

Las să cadă frunze peste cuvinte,
peste gândul meu captiv
în plasa unui păianjen de aur.