Veronica Popa

Vulpea argintie O poveste despre pasiune Partea I Generaţia mea e pe ultima sută de metri, „pleacă”, se duce, fiecare moarte este ca o rupere, luând părţi din mine. Oameni asemenea mie, asemenea cu cei din generaţia mea nu vor mai fi. Dar niciodată nu vor mai fi nici oameni asemenea vouă! Când omul moare, el devine de neînlocuit. El lasă spaţii care nu mai pot fi umplute, pentru că soarta, şi genetic şi neuronic, a fiecărui individ constă în a fi o individualitate, a-şi găsi calea, a trăi propria viaţă, a muri în propria moarte. (Oliver Sacks) 1. Sunt Sonia. În actele de botez trecută cu numele Anastasia. Anul naşterii 1932. Din părinţi funcţionari. Mama se numea Lucia. Tata – Mirel de la Ieremia. Mai am o soră, Veronica, trecută în actele de botez Iustina. Scriu despre mine. O istorie de viaţă. Nu falsific, nu adaug nimic altceva, vă povestesc o poveste de viaţă, aşa cum a fost. Mama spunea că în ziua în care m-am născut era la strâns varză. O toamnă plo