Veronica Popa

eu port lumina lunii in piatra de inel... si-ntunecimea zilei o luminez cu El... (V.P.)

"prietenii" de ocazie sunt asemeni randunelelor... vin intr-o primavara... si pleaca odata cu prima bruma... adevaratii prieteni, sunt cele mai frumoase primaveri... vin chiar si atunci cand ninge peste flori... 

tic-tac... tic-tac...  de ce tic-taci ? (V.P.)

liniştea cântă-ntr-o limbă tăcută... sus, unde cerul şi floarea se sărută...   (V.P.)

cântecul este unicul pământ care nu-ți fuge de sub picioare... (V.P.)

duc un cântec pe umeri... îl duc  ca pe un nimb, ca pe un abur, ca pe-un amurg, ca pe amarul frunzei de nuc, ca pe dulceaţa florii de tei, duc un cântec pe creasta anilor mei... pana la nori, pana la cruce, pana dincolo de răscruce, pană umerii mei, tot mai grei, piatră vor vi, iarbă, pământ...; dincolo de atât el mă va duce... cântecul, aburul meu de argint... (V.P.)

un punct (.) mi-era de-ajuns... și punctul era Soare... și Soarele facu... Tăcerea vorbitoare... (V. P.)

Și dacă... norii sunt visele noastre, Cele mai scumpe vise? ****************************** Și dacă izvoarele sunt copii veseli? ****************************** Și dacă tu n-o să apari? ****************************** Și dacă stelele n-ar lumina? **************************** Și dacă... ****************************** Și dacă văzduhul m-ar fi trezit, vuind in tot adâncul meu aș mai fi fost eu văzut surâzând?... ****************************** ** Și dacă stropii de ploaie sunt cuvinte de iubire? ****************************** **** Și dacă frunzele sunt ca stele dormind? luuung dormind... după ploaie dormind... ****************************** **** Și dacă incomensurabilitatea (:D ) cuvântului se poate măsura?...  ****************************** ****** Și dacă atmosfera de mister e doar o ilizie? ****************************** ** Și dacă tot ce gândim ar ieși la iveală; o viață fără sentimente, emoții ce ne-nșală...? ****************************** **** Și dacă inima ta m-ar primi, Oare ce va fi?

eu știu că, uneori,  și căderea e zbor, dacă vine de foarte sus, dintr-un rotund de lună tomnatecă... sau, dintr-un rătăcit nor, cu... coamă sălbatică... poate de aceea frunzele,  rotind a mirare, cîntă mai frumos,  decât mugurii, primăvara... ******************* Doamnă Toamnă, las să cadă frunze peste cuvinte, peste gândul meu captiv în plasa unui păianjen de aur... (26. 08. 2013)

locuiam într-un măr uitat undeva într-o gradină... locuiam intr-un vis uitat de iernile ce-aveau sa vină... colindă-mă, Doamne, să nu simt viscolul venind, alintă-ma, vântu-le, cu frigul... cel mai aprig frig... (V. P.)

STARE .......................................... noaptea mi-a încleştat zborul timp oprit dorul ticăie aici sub aripă... noapte risipă de gând vis arzând... (V. P.)

închide ochii şi ascultă-ţi lumina... (V. P.)

Dacä lacrimile s-ar preface pietre, aş face cu ele o scară la cer; mi-as spijini tämpla de faţa lunii şi i-aş spune povestea... (V. P. 2013)

plânge viţa-de-vie... a rănit-o Lumina... (V. P. 2013)

........................................ Casă... mândră, nesupusă... Dintr-un pumn amar de lut... Rugăciunea ta nespusă... M-a durut. Lutul tău l-aş strange-n palmă... L-aş lua cu mine-n cer... Şi la Cina Cea de Taină... Aş gusta din el, stingher. Şi mi-ar fi inima plină, Şi nimica n-aş mai cere... Imi vei ţine de Lumină Intr-o zi de Inviere. 5.05.2013, V. P.