Să stăm de Taină cu „Ieromonahul Florilor” „Eşti toiagul de flori care ajută orbii” (Constantin Preda) Dacă rosteşti cu voce „crin”, „ambrozie”, „tămâioară”, „răsură” sau... „maci”, simţi cum, aceste cuvinte, îţi îngenunchează auzul; fiecare cuvânt-floare are tactilul lui, mireasma lui, timbrul lui. La fel cum fiecare floare – cuvânt are „logica” ei, „gândirea” ei, „zborul” ei, „zbuciumul” ei. Iată de ce cărţile lui Constantin Preda nu se citesc, se ascultă. Ele au simţ, mireasmă, vibraţie personală, trăire instinctuală a florii, a ninsorii, a lutului. Poezia lui Constantin Preda este, întâi de toate, „cântec”, „jelanie”, „cântecul de prigorie”, „cel mai frumos psalm”, „psalmul de joi”, „tropar”, „un cântec de greier”, „un trist recviem / cu ninsoare şi mirt”, „ectenie”. „Personajul” lui Constantin Preda, „ieromonahul florilor” sau „fluturele din vechile călugării” , trăieşte, neştiut de nimeni, „într-o scorbură de floare de colţ din munţii rarău” , el
