Postări

Se afișează postări din 2012

Jocul inteligent la orele de limbă şi literatură română

Jocul inteligent la orele de limbă şi literatură română  Veronica Popa, Colegiul Industrial Pedagogic, Cahul        „Jocul este o dimensiune a existenţei, o realitate care debordează graniţele copilăriei, invadînd întreaga fiinţă umană [...]; Jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri [...]; Jocul nu este doar o experienţă cu hotare ferme.” [1]        Rolul profesorului este de a-l ajuta pe copil să se regăsească pe sine în multitudinea de universuri, materii, concepţii, noţiuni şi de a-şi recunoaşte rolul său unic pe care îl poate juca în acest univers.       „Eşecurile în domeniul educaţiei se explică, în bună măsură, prin incapacitatea de a folosi în mod adecvat componenta ludică”, menţionează Solomon Marcus în prefaţa cărţii sale, „Jocul ca libertate” , al cărei „public ţintă” este tagma elevilor, a studenţilor şi a profesorilor [2].       Fără   îndoială, jocul este act cultural, întemeietor de condiţie umană. Eul copilului
Imagine
El ne citea din cărţi cu povesti, până când pe umerii pereţilor luminile din ferestre desenau caluţi năzdrăvani. ................................................ Ani au trecut de-atunci... căluţii nu s-au mai intors, şi eu îi aştept într-un vis cu coamă de aur. Veronica Popa
Imagine
Cine îmi hotărâse exilul? Fără să mă cunoască, ignorându-mă... Nu pot si nici nu am ca Ovidiu îndemnul să scriu... să-mi fac cunoscute plânsul, strigătul, visul. De altfel, orice gând al meu este fatal. Primejdia, sora mea de cruce îmi este mereu aproape... îi cunosc chipul, zâmbetul, vocaţia pentru laşitate şi crimă. Cine mi-a hotărât exilul? Fără să mă cunoască. Veronica Popa, 2oo7...