Poem


(se dedică Silviei Stamatescu, fetei care pictează Marea)
Grea de povara cântecului,
Pasărea
Se aşeză pe fereastra mea
deschisă către cele patru vânturi.

Pasărea cânta cântecul valurilor
Cântecul umplea zarea.
tot mai frumoasa,
pasărea,
cât inima cerului,
numai mie-mi cânta...

 Dacă vrei să pictezi Marea

Desenează visul mării care tânjeşte după Pescăruş
Inima Amurgului
Tăcerea ferestrei
Desenează mai întâi 
Cântecul unui Pescăruş.

 14. 06. 2016

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Jocul inteligent la orele de limbă şi literatură română

Jocul inteligent la orele de limbă şi literatură română  Veronica Popa, Colegiul Industrial Pedagogic, Cahul        „Jocul este o dimensiune a existenţei, o realitate care debordează graniţele copilăriei, invadînd întreaga fiinţă umană [...]; Jocul nu poate însemna mai mult decât prilejul unei recunoaşteri sau regăsiri [...]; Jocul nu este doar o experienţă cu hotare ferme.” [1]        Rolul profesorului este de a-l ajuta pe copil să se regăsească pe sine în multitudinea de universuri, materii, concepţii, noţiuni şi de a-şi recunoaşte rolul său unic pe care îl poate juca în acest univers.       „Eşecurile în domeniul educaţiei se explică, în bună măsură, prin incapacitatea de a folosi în mod adecvat componenta ludică”, menţionează Solomon Marcus în prefaţa cărţii sale, „Jocul ca libertate” , al cărei „public ţintă” este tagma elevilor, a studenţilor şi a profesorilor [2].       Fără   îndoială, jocul este act cultural, întemeietor de condiţie umană. Eul copilului
Citiți mai multe
Ludicul - element fundamental în poezia feminină  (Popa Veronica)                                                         „Nicăieri în sfera culturii jocul nu e mai acasă decât în poezie”.    (Ion Pop „Jocul poeziei”) [1].          Omul , afirma Petre Ţuţea în „Lumea ca teatru”, este creator de spectacol [2]. Într-adevăr, jocul vădeşte capacitatea de a te dărui sufleteşte, de a-ţi crea o „realitate” a ta, una visată, cea mai deplină, în care exteriorizezi forţele şi imaginile ce te domină şi determină. Cu atât mai mult în poezie, pentru că a fi liric înseamnă a fi „chinuit de o infinitate eternă, şi de o tensiune extremă, înseamnă a trăi cu atâta intensitate, încât simţi cum mori de atâta viaţă”( Emil Cioran) ; George Călinescu în „Pagini de estetică”[3]    se referă polemic la două noţiuni mult vehiculate în estetică : gratuitate şi joc. Exegetul   defineşte jocul poetic prin: „aparentă gratuitate, ritual şi tehnică severă. [...] Poezia este un mod ceremonial, ins
Citiți mai multe
Ana Blandiana şi „zăpezile” ei (Veronica Popa)    „ Lumea pe care am văzu-o eu este, sunt sigură,  mai  frumoasă decât adevărata lume.  (Ana Blandiana) Într-adevăr, în creaţia Anei Blandiana se plăsmuieşte o lume văzută cu ochii lăuntrici, cu imaginaţia, cu sufletul; o lume care devine universul artistic al poetei. Bogat, variat, în bună măsură feminin, universul acesta ne permite să sesizăm un eu liric, pe care Ana Blandiana şi l-a conturat în cele aproape patru decenii de activitate. În poezia ei te surprinde nota particulară în care se descoperă cu uimire universul şi fiinţa umană. Poeta, intuind funcţiile analogiei, are sentimentul profund al universului. Ea impune materiei (zăpezilor, vegetaţiei, luminii, ploii, valului, arborilor) un moment al sufletului. Autoarea are o anume percepţie a sacrului simţind prezenţa lui în tot ce respiră, ea  are zăpezile ei care în diferite contexte sunt foarte sugestive şi mereu altele. „Zăpada” Anei Blandiana este, întâi de toate
Citiți mai multe