Jocul inteligent la orele de limbă şi literatură română

JURNAL DE EXPEDITIE
(CRONICAR: Solara)

Prima periegheza detectiva organizata la Nucu, judetul Buzau, a inceput pe data de 5 iulie 2013, intr-o vineri. Pana spre duminica a plouat cu galeata si a fost absolut imposibil sa te aventurezi doi metri mai departe de cort daca nu intentionai sa fai o baie zdravana sau sa te "pui la murat" pentru iarna. Toata lumea a fost tintuita la cort, dar timpul nu s-a fost irosit in zadar. Participantii, sositi din aproape toate colturile tarii, au inceput sa sa cunoasca si sa inchege o echipa, iar ploaia a avut rostul ei, tinand departe de tabara persoanele care nu rezonau cu locul si misiunea asumata, primenind in acelasi timp, aerul si intreaga natura.
Duminica a fost prima zi de tatonare a terenului, dar si de repaos pentru noii sositi din Constanta, care au « aterizat » in poiana, la miez de noapte, prin niste noroaie teribile. Fiecare dintre participanti a facut ceea ce-a dorit in aceasta zi lasata de Dumnezeu spre odihna oamenilor, incarcandu-si bateriile pentru ce avea sa vina : drumuri prin hatisurile padurii, masuratori, calcule, ascutirea tuturor simturilor necesare unei cercetari amanuntite,  mai ales a privirii, menita sa surpinda orice scrijelitura, basorelief si alt lucru mai neobijnuit si nefiresc din zona cercetata.
Ziua I - luni
O zi frumoasa, cu soare si cu o prima descoperire arheologica, de suflet. La baza stancii pe unde se urca spre Chilia lui Dionisie Torcatorul, Mihai Stanciu a remarcat o cruce malteza inscriptionata pe piatra. Ochiul format de arheolog a observat sub cruce, o firida circulara, semn care indica de obicei, prezenta unui mormant. Nu mica ne-a fost uimirea cand Gabriela, o prahoveanca frumoasa din tabara, a vazut pe o alta piatra, dedesubtul crucii, imaginea unui chip uman. Bineinteles ca fiecare dintre noi a vazut pozitionate altfel ochii, gura, nasul, dar toata echipa a picat de acord ca se vedea intr-adevar un chip uman. Mai sus putin, scrijelite nu prea adanc in stanca, s-au identificat o cruce simpla si cateva litere chirilice, care traduse de catre Tomiris,  specialista noastra in limbi slave, ne-au descoperit numele celui adormit : AVRAM. In acest moment, existenta mormantului a devenit o certitudine si au fost informate forurilor bisericesti de la Episcopia Buzaului cu privire la inedita descoperire arheologica, dar mai ales spirituala a unui ieromonah al neamului romanesc, care s-a nevoit in Muntii Buzaului, nestiut poate de nimeni. S-a aprins o lumanare la capataiul decedatului si s-a delimitat locul cu franghie si tarusi astfel incat sa nu mai treaca peste oasele ingropate ale ieromonahului, nici vitele, nici oamenii.
Incurajati de un inceput binecuvantat, membrii celor dou echipe, care s-au format dupa afinitati sufletesti si nu dupa schemele reci din scripte, au pornit sa cerceteze intreaga stanca in care s-a gasit mormantul. Una dupa alata au inceput a se arata privirilor iscoditoare, minunatii incredibile, sculpate de mana omului in piatra. Prima revelatie a fost semnul « yin-yang », sapat in stanca cam 17 centimetri adancime, cu o circumferinta de …..cm, avand in mijloc o alta cioplitura. La mai putin de doi metri, un alt desen s-a conturat perfect in stanca si a venit parca sa completeze seria de simboluri spirituale, cu inalta incarcatura pacifista si umana, cioplite pe perete. Am identificat un porumber superb, cu aripile intinse, de circa 4 metri lungime, care parea ca a scapat din cioc oul «yin-yang ». Asta a fost povestea pe care echipa a "citit-o" pe stanca si pe care am dori-o sa le-o spunem tutror vizitatorilor. Am mai vazut un brad imens, chipul minunat al unui faraon, cu apipa-i intinsa, stanca pe care am botezat-o Nefertiti si multe alte semne antopomorfe care au legatura cu mediul acvatic, dintre care se remarca doi serpi ciopliti in stanca, in pozitie de atac, cu capetele orientate in directii diamentral opuse, care par sa pazeasca ceva. Unii dintre noi nu auvazut serpi ci anghile... La un moment dat am gasit o aglomerare de pietre ascutite si imediat, o echipa formata din Marian, Dan, Adrian si Dorina, a inceput sa curate locul de licheni si muschi, in cautarea misterelor pe care le ascund stancile Buzaului. Din pacate, astazi ne-am despartit de Stefan si Cristina, care au fost obligati sa se intoarca la cele doua fetite de acasa si la obligatiile cotidiene, nu inainte de a promite ca vor fi prezenti orice s-ar intampla, la urmatoarea periegheza din 2014.
Domnul Adrian a descoperit o forma piramidala cioplita in munte la o inaltime de patru metri de la sol. A curatat piramida si a marcat-o. Tot in zona, echipa a gasit cateva pietre de o remarcabila forma, imposibil de prelucrat in natura, fara interventia umana. Una dintre pietre a fost botezata « dinozaurul », desi formele sale curbate reproduc intr-o proportie uimitoare, curbele line ale muntilor care inconjoara galeata in care s-a montat tabara si alte cateva pietre care sunt in mod cert unelte prelucrate de om.
La nivel uman, a inceput sa se sudeze echipa. Participantii au inceput sa comunice, sa se cunoasca mai bine si sa colaboreze. O energie benefica s-a simtit dupa asfintit si a fost perceputa o stare generala de bine. Mai spre seara, s-a vizitat piatra masiva din poiana cu nuci, denumita impropriu de catre ghidul din zona, "cadran solar". O piatra cu trei cercuri concentrice, sapate in stanca, aproximativ 30 de centimetri adancime fiecare.
Ziua a II-a - marti
In timp ce baietii au continuat sa cerceteze zona nordica, cautand miniaturi sculptate in piatra- unelte, obiecte decorative sau cu o intrebuintare necunoscuta noua, fetele au urcat la chilia lui Dionisie si au marcat toate crucile malteze, crucile simple si inscriptiile vizibile pe stancile din complex si din exteriorul complexului. S-a marcat si o reprezentarea antopomorfa a unei fiinte umane semnalata prin doua cercuri tangentiale, unul dintre ele cu o cruce in mijloc si doua linii verticale - picioarele.  Ulterior, s-au facut si masuratori in interiorul chiliei. Cel mai incitant aspect a fost sa localizam orificiile sapate in stancile de la baza chiliei, in care au fost candva fixate barnele si stalpii de sustinere ai unei constructii sau platforme. Intracat nu am avut suficiente lemne pentru a realiza o reconstituire, am incropit ceva cu nuielele lungi de alun disponibile in incercarea de a avea macar o viziune generala cu privire la constructia existente candva la baza chiliei lui Dionisie.
Dan a lansat teoria potrivit careia locul acesta a servit drept punct de observatie in zona, constructia din lemn find de fapt o platforma militara ridicata printre si peste stancile din zona pentru a usura accesul la chilie al militarilor care deserveau acest punct strategic. Logic, solul nu arata astfel acum cateva sute de ani ci s-a format prin depunera de materie organica, frunze, conuri, parf, etc...Inainte existau doar pietroaiele mari si goale, greu de escaladat fara a avea o punte de legatura intre ele. Platforma pare sa fi avut un acoperis care sa protejeze de ploaie si o punte de trecere pana sus, la pestera lui Dionisie. Militarii alergau pe pasarela in viteza si probabil semnalizau orice miscare inregistrata in vale, punctelor de observatie de pe piscurile din jur. Ciobanii din zona ne-au povestit ca in vechime era folosit pentru comunicarea la distanta, fumul. Se semnaliza cu fum alb sau negru, orice miscare din zona. Codul culorilor  nu il cunoastem, dar e interesant sa amintim faptul ca inca se mai practica aceasta modalitate de "mesagerie" la Vatican, cand se alege un nou papa.
Teoria ne-a fost confirmata oarecum de catre informatiile primite adiacent de la ghidul turistic  al zonei, Diana - muzeograf in comuna Colti, care ne-a spus ca pe psicurile din zona a existat un drum istoric de postalion, care lega Brasovul de Targoviste, capitala Tarii Romanesti. In aceste conditii, este absolut firesc ca sa existe puncte strategice de observatie si protectie situate in zonele cele mai inalte din zona. A ramas sa incercam data viitoare sa reconstituim platforma, atunci cand vom avea lemnul necesar pentru un asemenea proiect.
Diana, ghidul turistic, ne-a condus pe o carare aflata de cca. 100 de metri distantade tabara, un drum peste care s-a trecut cu grapa si unde au fost scoase la suprafata, resturi de caramida arsa, cioburi de lut si...un  zid ingropat, din piatra alba, ale carui coordonate au fost marcate pe GPS pentru ca arheologii sa continuie sapaturile. De asemenea, s-au luat probe din materialele imprestiate pe drum: carbune, caramida arsa, cioburi provenind de la vase de lut, materie organica pietrificata, care se vor da spre analiza la laborator. Tomiris a gasit pe marginea drumului, o ghiulea din piatra. Tot pe acolo a gasit si Sebi, minorul expeditiei, o alta ghiulea din piatra. Nu stim care este povestea lor si din ce timpuri zac in asteptarea cuiva, dar ne imaginam ca cele doua au ratat tinta in vreo batalie, din moment ce le-am gasit intr-o forma perfecta. Ghiulelele nu au fost singurele minunatii gasite in zona. Diana ne-a aratat o alta piatra frumoasa, la marginea drumului, pe care am masurat-o, fotografiat-o si pe care a botezat-o "Broasca".
Dupa masa, echipa Isabela, Gabriela, Dan si Tomiris (Veronica) a explorat stancile din estul taberei. O panta dificila, cu inclinatie de 45 grade, fara prea multe puncte de sustinere. Pietre multe, acoperite cu semne antropomorfe, pesti, flori, zvastici. Dupa o incrancenata escalada si multe fotografii realizate, cu orice inscriptie, basorelief, imagine care ni se parea interesanta, am descoperit "Poarta", doua stanci uriase parfect drepte pe interior, de parca ar fi fost taiate cu laserul. Intre ele, o zona acoperita cu frunze in care solul parea a fi fixat de doi copaci contorsionati. Zona se cere a fi investigata cu atentie intrucat este foarte interesanta.
Spre finalul zilei am servit masa, o tocana extraordinar de gutoasa de bureti culesi de oamenii locului. Ni s-a alaturat la masa un vacar batran din sat, care ne-a adus a doua zi lapte proaspat.
Finalul unei zile pline de bucuria descoperirii si a comuniunii cu natura...
Ziua a III-a - miercuri
Tomiris s-a trezit astazi cu o energie teribila si, dupa cum s-a constat mai tarziu, cu un noroc mare cat casa fiindca a descoperit cele mai interesante lucruri in ziua respectiva. In zona nord estica a tabrei, Tomiris a gasit intre doua stanci, o pestera in care a vietuit probabil, un calugar. Tot acoloera sculptat foarte clar, un chip de om. Mai la dreapta de chip, pe o alta piatra, Tomiris, care vorbeste limba rusa si cunoaste alfabetul chirilic , a descoperit si o inscriptie: KOCM (cu trei linii verticale unite sus - chirilica), in traducere - COST, prescurtare de la Constantin. Tomiris s-a bucurat tare mult de acest dar, cu atat mai mult cu cat pe tatal sau il chema Constantin. Dorina a descoperit si ea in zona, un chip de femeie incizat in piatra, pe care l-a botezat "Maica Domnului".
Ziua s-a incheiat cu vizionarea catorva sute de fotografii descarcate pe un laptop si cometarii aprinse in legatura cu provenienta incriptiilor si a formelor care mai de care mai inpresionante si incitante.
Ziua a IV-a - joi
Tomiris a plecat astazi spre casa. Ne va lipsi tuturor blandetea ei, dar a fost musai sa-si intalneasca fiica pentru care simtea un dor teribil. Mihai, Flori, Adrian si Dorina au condus-o pana in satul Fisici de unde a luat microbuzul spre Buzau si apoi, cei patru au plecat in vizita la un prieten din satul Camboru. Isabela si Gabi au pornit sa colinde zona nord estica, putin explorata de oameni. Au descoperit impreuna un drum, marcat cu tetraedre din piarta masiva. Nu un tetraedru, ci trei bucati au fost localizate. Drumul urca spre o zona de pisc in care ne-am oprit. Am admirat privelistea si am coborat cu viteza de acolo fiindca intreaga zona era un urias musuroi de furnici rosii care ni se urcau pe picioare si ne ciupeau. Tot in zona am mai vazut o pestera, dar nu am urcat la ea fiindca ne lipsea echipamentul de catarare si nu am vrut sa ne riscam viata. Pe o stanca imensa din acest perimetru am gasit incizata cu litere chirilice, inscriptia INOKENTIE. Probabil numele unui pusnic care si-a trait viata in sihastrie, ca un adevarat sfant. Vom relua cercetarile in zona. Pana una alta, eu si Gabriela am recoltat probe de pe o stanca ce parea a fi fost acoperita cu o placa din fier. Ne-am chinuit ceva pana sa desprindem cateva fragmente de pe roca "colorata" in  nuante de ocru. Sunt curioasa ce o sa ni se comunice de la laborator despre compozitia acestei "tencuieli" neobisnuite.
Pe la orele 18, o ploaie torentiala ne-a tintuit  cateva ore la corturi, dupa care s-a marit brusc efectivul de participanti, prin aparitia neasteptata a unui grup de sase ciclisti din zona Botosani.  Aflati intr-un circuit montan de anvergura, ciclistii fusesera surprinsi de ploaie prin muntii Buzaului si au tras lacorturile noastre, vazand lumina. Baietii, tare de treaba, au fost invitati la masa si au avut privilegiul sa manance pe varf de munte gogosi facute de Gabriela, dupa care  li s-a oferit cazare intr-un cortal armatei, unde erau instalate saltele confortabile pe cativa busteni. Grupul a inoptat in tabara si a doua zi ni s-a alturat in munca detectiva, urcand impreuna cu Dan, la Pestra lui Iosiv pentru a realiza o reconstituire a constructiei exterioare.
Ziua a V-a - vineri
Dan si Adrian, impreuna cu cele sase ajutoare destoinice, au urcat de dimineata la Pestera lui Iosiv. Inarmati cu topoare, barbatii cu facut rost de crengile necesare pentru reconstituirea constructiei exterioare. S-a curatat de muschi treapta de jos a pesterii si s-au legat betele astfel incat sa ne dam seama cum arata constructia. Bineinteles s-au facut masuratorile de rigoare pentru a incerca sa realizam o reconstituire 3D pe calculator. Domnul Ciobanu ne-a informat ca, intr-o fotografie mai veche a pesterii, de prin 1925, in fata stancii exista o piatra imensa, in care erau scobite 12 gauri, sase pe o parte si sase pe alta, ce serveau drept farfurii pentru vietuitorii pesterii. Erau si scaune din piatra. Din pacate masa a fost luata de catre localnici si folosita ca piatra de var.
In cautarea de plante medicinale, noi fetele - Gabi, Dorina si Isabela, am urcat in poiana de la nuci, oprindu-ne cateva minute sa observam din nou "cadranul solar", piatra masiva cu cele trei cercuri concentrice. Nu mica ne-a fost uimirea sa descoperim ca toate bucatile de stanca din poiana prezinta fie un unghi de 90 de grade, fie o latura perfect semicirculara, de parca bucatile ar fi sost rupte din niste coloane paralelipipedice uriase sau dintr-un disc de piatra, de cineva manios care a frant cu pumnul o constructie megalitica.
Ziua a VII-a- sambata
In timp ce Gabi, Adrian si Dorina au plecat sa cerceteze zona estica a taberei, Isabela si Flori au ramas la cortul bucatarie si au pregatit bucatile necesare parastasului ieromonahului Avram. Au urcat pe platforma pentru slujba de pomenire a ieromonahului, preotul N...., oficialitati, profesorul Rotaru si fiul sau, domnul Ciobanu si alti membrii ai asociatiei Origini, precum si sateni. Slujba a fost frumoasa si plina de spiritualitate, iar pomana de dupa i-a oferit sufletului lui Avram, un pilat gustos facut la ceaun, carnati si salata de varza. Si tuica, pentru pomenirea celui plecat dintre noi.
Dupa festivitate si discutii pline de har, o echipa largita a decis sa urce spre piatra pe care este inscriptionat Inokentie, intrucat nu toata lumea vazuse inscriptia. gresind drumul, am ajuns pe o panta a muntelui pe care se gasea o aglomerare de bucati cioplite si ele cu un unchi drept sau cu o latura semicirculara, rupte parca dintr-o constructie masiva si rostogolite la vale, din varful muntelui. Am botezat aceasta vale - Velea stancilor cazute. Si presupunem ca in varf se afla candva o constructie masiva, megalitica, pe care populatii "invidioase" au distrus-o in scopul clar de a sterge orice urma a civilizatei dinaintea lor.
Am mi descoperit cu mare bucurie un chip perfect de dac, sapat in stanca, pe care unii il vad drept falus si pe o alta piatra, am vazut cu totii, un cap de lup, pictat pe o piatra.
Seara tarziu, am stat cu totii la un superb foc de tabara. Ni s-au alaturat si calugarul Isidor, un prieten de nadejde al taberei, pe toata perioada perieghezei detective de la Nucu, doua doamne profesoare din satele vecine, care au descoperit anul trecut lupoaica si alti prieteni buni. Doi membrii importanti ai expeditiei au fost Sebastian, un baiat dragut si inteligent de 11 ani, care a suferit fiindca nu a avut copii cu care sa se joace si catelusa Cora, un alt membru marcant al taberei, intr-atat de vigilenta incat ne latra uneori si pe noi, daca nu-i paream a fi in regula, orice ar fi insemnand asta in limbajul ei cainesc...
Ploaia a incercat sa ne trimita la culcare, dar bucuria istoriilor depanate in miez de noapte, intre prieteni, ne-a tinut treji pe majoritatea dintre noi, pana aproape de rasaritul soarelui. Am fi dorit ca tabara sa nu se mai termine niciodata, insa am fost nevoiti sa ne luam la revedere si sa ne risipim fiecare pe la casele noastre, purtand in suflet o particica dintr-un mare miracol al pamintului romanesc: Muntii Buzaului.